„Mă curenta privirea ta
întâmplătoare.
Frunza tristeții de pe chip
deodată mi-o smulgeai,
și stam în soare,
cu chipul nemișcat și-ndrăgostit.” N. Stănescu
întâmplătoare.
Frunza tristeții de pe chip
deodată mi-o smulgeai,
și stam în soare,
cu chipul nemișcat și-ndrăgostit.” N. Stănescu
Majoritatea castelelor au povești care încep cu „A fost odată, cu mulți ani în urmă, o prințesă deosebit de frumoasă, ce trăia într-un castel fermecat. Viața era simplă. Prințesa picta, cânta și citea. Într-o zi, un prinț veni pe la castel...”.
Dar sunt și povești adevărate, cu oameni buni, cărora li se întâmplă lucruri rele. Cu locuri pe care nu a știut parcă nimeni să le prețuiască, protejeze și îngrijească. Sunt povești despre durere, regret și greșeli pe care e prea târziu să le mai reparăm, pentru că oamenii, la fel ca vreamurile, s-au dus.
Probabil că viața la castel era și ea, cu bune și cu rele. Dar de și mai multe rele a avut în timpul guvernării comuniste, timp în care castelul și-a pierdut scopul și s-a transformat în spital, cămin de copii și mai apoi locul de unde sătenii și-au putut procura, după plac, tot ceea ce a mai rămas în camerele cu povești mai mult triste decât demne de personaje cu boieri, prințese și oameni nobili.
Acum nu mai e forfotă, de parcă castelul s-ar odihni și el, după prea mult zbucium și efort de a se adapta la vremuri la care n-ar fi vrut, probabil, să fie martor. E timpul să își lingă rănile. Nu vorbește, nu cântă, își ține ferestrele închise și poate că, pentru el, e mereu toamnă - toamna lui Bacovoia cu durere, angoasă și melancolie. De aceea toamna i se potrivește atât de bine.
*Notă informativă: Castelul se poate vizita și în interior, de marți până duminică, între orele 09:00 - 18:00. Se află în Dofteana, jud. Bacău, foarte aproape de drumul principal. Prețul unui bilet este de 5 lei.