În Frații Karamazov, Dostoievski afirmă la un moment dat că iadul este suferința de a nu mai putea să iubești. Suntem în.doi pentru că nu vrem să știm altă cale.
Dar hai, totuși, să ne cunoaștem. Noi suntem Lucas și Damaris. Povești de dragoste s-au mai scris și probabil ca se vor mai scrie încă multe și de acum înainte. Poate nu e nici cea mai frumoasă, nici cea mai simplă, unicată, una la un milion, dar e a noastră. E o poveste pe care decidem să o scriem în fiecare zi, pe care o îngrijim și prețuim căci, așa cum se știe, la fericire și iubire nu se ajunge ușor. Și credem că e corect așa pentru că, dragostea merită și luptă și sacrificiu. Nu suntem două picături de apă (ce bine!), dar reușim să ne reflectăm unul în celălalt și să ne recunoaștem în visurile, temerile, bucuria, durerea, iubirea celuilalt.
Sunt lucruri pe care le avem în comun ce ne leagă și sunt diferențe pe care le folosim în același scop. Dintre noi doi, cel mai probabil să fie cu aparatul în mână e Lucas, dar la un moment dat știu că ia drona și atunci mă ocup eu de poze. Cuvintele ce le descriu sunt, aproape întotdeauna, alese de mine, dar emoțiile ce le însoțesc ne aparțin amândurora. Despre pasiuni ne este ușor să vorbim și, slavă Domnului, avem multe comune. Și eu și Lucas bem cafea: multă, cu lapte, niciodată cu zahăr, de specialitate aproape întotdeauna, flat-white cel mai probabil.
În călătoriile noastre, mie îmi place să stau în dreaptă, timp în care se vede că el e în elementul lui la volan. Pentru că eu sunt din jud. Bacau, iar el din Maramureș, avem parte de multe drumuri care trec și ușor și rapid în doi. Hai că am reușit să nu ne plângem de autostrăzi! :D. Între timp stăm, mai mult sau mai puțin, la Cluj.
Bineînțeles că ne place mâncarea bună, lucru care ar fi foarte evident dacă v-am arăta și lunga lista cu locurile în care ne-ar plăcea să deschidem meniul, într-o zi. Asta nu înseamnă că nu avem deja, multe locuri preferate la care revenim.
Cu mare recunoștință față de obiceiurile ce ne-au fost modelate încă de când eram de mâna mamelor și a taților noștri, ieșitul din zona de confort nu ne sperie, iar natura reprezintă întotdeauna varianta sigură de liniște, pace, frumos și bine. Pentru noi, munții, râurile, florile de câmp, apusurile și răsăriturile peste dealuri și peste zâmbetul celuilalt sunt cele mai simple forme de bucurie. Am adunat atât de multe și cu entuziasm deplin le așteptăm pe cele ce vor veni.
La întrebarea „Unde ne dorim să fim peste 5 ani?” răspundem simplu: lângă celălalt. În.doi este și va rămâne jurnalul nostru de călătorie și experiențe.
