„-Vrei să vii cu mine în munți? Te va durea la început, până ți se întăresc picioarele. Realitatea este crudă cu picioarele umbrelor. Dar vrei să vii?”
C.S. Lewis - Marea despărțire
Mult ne-au mai durut picioarele după tura pe Rodnei, dar să o luăm cu începutul, căci foarte optimiști am pornit la pas.
Chiar și cu puțină geografie, știm că Munții Rodnei fac parte din grupul de nord al Carpaților Orientali. Așadar, traseul nostru a pornit din Borșa, Maramureș, și ne doream mult de tot, cu toate forțele pe care nu știam că le avem, să ajungem pe cel mai înalt vârf al acestor munți, Vf. Pietrosul (2303 m).
Spoiler alert: Am reușiiiiiit! Am făcut pauze, am mers, iar pauză, pauză, pauză, mâncat, mers, pauză, transpirat, tremurat de frig, am ajuns și tot ce spuneam era oau, ce frumos, oau, oau. Am putea termina povestirea și aici, dar noi avem timp și sper că și tu.
Traseul nu este unul ușor, dar cu siguranță nu este imposibil. Însă, ca majoritatea lucrurilor pentru care trebuie să lupți puțin, e de o frumusețe și emoție până la tăcere. Când urci pe Rodnei, chiar simți viața în tine! (ok, mai simți și că mai ai puțin și ești gata, dar chiar e fain!). Toți munții sunt frumoși, dar cred că cei cu lac au un loc aparte. Lângă lacul Iezer se poate și campa, lucru pe care l-am trecut pe lista de dorințe. De acolo mai urmează o porțiune până în vârf. Cred că durata e dată de cât ești de odihnit și/sau antrenat. Noi nu aveam de niciunele, dar nu ne-am lăsat. Bine, recunosc. Lucas nu m-a lăsat și ce a urmat, vedeți în poze :)
V-am spus că am urcat până sus! Eram la sfârșitul lunii spetemrbie, iar după o vară căldurioasă, vântul de pe munte cerea toate straturile de haine pe care le-am avut la noi.
Poze de arătat la neopți.
Iar dacă nepoții nu se vor uita peste pozele astea, nici nu mai contează. Am avut parte nu doar de munte. A fost o experiență foarte faină pentru noi doi, pentru că la munte nu ai de ales decât să fii în echipă, să te adaptezi după celălalt și să te odihnești la final, lângă el.
Unde să mai mergem? :)